— Marina, mama exagerează, știi cum e ea…, a încercat Igor să dreagă situația, forțând o glumă care nu mai avea loc.
— Nu mama ta e problema, Igor. Tu ești, a tăiat ea scurt.
El a clipit, ca și cum ar fi încercat să alunge o umbră de pe retină.
— Tu ai tăcut. Ai mâncat. Ai râs. Ai calculat. Și m-ai folosit, a rostit Marina, fiecare cuvânt căzând greu, ca o piatră la locul ei.
Din colț, Alina și-a coborât telefonul, smulsă din ecranul ei.
— Serios? Ne dai afară pentru o discuție?
— Nu pentru o discuție. Pentru adevăr, a spus Marina, trăgând aer adânc în piept, ca să nu-și clatine hotărârea.
— Adevărul e că eu muncesc, plătesc rate, cresc un copil. Adevărul e că aici nu e hotel și nici adăpost de iarnă. Adevărul e că dragostea nu se măsoară în economii la chirie, a continuat ea, așezând ordinea lucrurilor, limpede, pe masă.
Igor a făcut un pas, cu palmele întinse, ca și cum ar fi vrut să domolească focul.
O resto si pe aver rig
