Atmosfera era altfel: aerul părea umed, mai greu decât ar fi fost normal după atâta timp în care locuința a fost nelocuită. Am aprins lumina. Nimic. Am mai încercat o dată — tot nimic.
Descoperirea (Ce am găsit)
Privind în sus, am văzut o pată închisă la culoare pe tavan care semăna cu un hematom, concentrată în jurul unui punct de unde cădea o picătură constantă. Nu era vorba de condens — era o scurgere reală.
Tavanul era moale la atingere; când am apăsat ușor, gips-cartonul s-a sfărâmat ca un carton umezit. Picătura venea aproape constant, cam o dată la zece secunde, iar pe podea se formase deja o băltoacă care se întindea spre plintă.
Am evaluat rapid situația: `apă curgândă, deteriorare extinsă a tavanului și risc de mucegai` — factori care cer intervenție imediată. Imobilul părea să fi suferit pentru câteva zile, poate chiar săptămâni, având în vedere gradul de deteriorare.
O resto si pe aver rig
