„e timpul de activitate”
În schimb, păstrează semiîntunericul și rămâi cât mai calm. Încearcă o respirație mai lentă: inspir pe patru timpi, expir pe șase. Apoi, relaxează pe rând zonele care „țin stresul”: umeri, maxilar, palme, tălpi. Ideea nu e să te lupți cu insomnia, ci să-i spui corpului, pas cu pas, că poate coborî din nou în somn.
Ecranele sunt capcana cea mai rapidă. Lumina albastră și conținutul care te prinde (un mesaj, o știre, un clip) aprind mintea exact când ai nevoie s-o stingi. Și plimbarea prin casă poate fi o problemă: fiecare detaliu observat devine un nou stimul, iar creierul îl poate transforma în energie de veghe. Dacă ai nevoie să te miști, fă-o minim și fără lumină puternică.
Dacă trezirile nocturne se repetă obsesiv, există și o posibilitate pe care mulți o ocolesc, pentru că sună prea serioasă pentru o problemă „de somn”: uneori, corpul nu se trezește din întâmplare, ci ca să-ți semnalizeze că ceva îl forțează să iasă la suprafață — mai ales când apar senzații precum gâfâit, sufocare, transpirații puternice, dureri sau o stare de neliniște fizică; în astfel de nopți, discuția cu un medic poate fi pasul care schimbă ritmul, nu doar rutina.
Distrib
O resto si pe aver rig
