În seara balului, rochia cusută de mână a atras atenția. Unele priviri au fost admirative, altele, însă, au fost pline de dispreț. Mama vitregă, care fusese până atunci prezentă ca o figură autoritară în viața noastră, a izbucnit în râs când m-a văzut îmbrăcată. Zâmbetul ei părea să umilească gestul fratelui meu, ca și cum valoarea unei haine s-ar măsura doar în etichete sau prețuri.
O resto si pe aver rig
