Mama mi-a lăsat mie șalul.
Și, odată cu el, întreaga moștenire.
Lila a încercat din nou să mi-l cumpere, convinsă că dacă va avea șalul, va primi și averea.
I-am spus calm că adevărata lui valoare nu stă în bucata de material, ci în ceea ce reprezintă.
Casa, mașina și banii pe care îi primise ea erau doar niște bunuri.
Șalul era dovada anilor de sacrificiu, iubire și devotament ai mamei.
Abia atunci am înțeles de ce mi l-a lăsat mie.
Unele moșteniri nu valorează prin ceea ce sunt, ci prin povestea pe care o poartă.
Iar șalul acela va rămâne pentru mine cea mai prețioasă amintire și ultima lecție pe care mama mi-a lăsat-o.
O resto si pe aver rig
