Un zâmbet rece.
— Nu sunt bolnav, i-a spus simplu. Dar aveam nevoie de o soție ascultătoare.
Fata a simțit cum îi fuge pământul de sub picioare.
Totul fusese o minciună.
Nu exista niciun diagnostic. Niciun an rămas. Fusese doar o poveste bine spusă, ca s-o împingă la un „da” spus din disperare.
Mai mult decât atât.
În biroul lui, pe care îl zărise cu ușa întredeschisă, văzuse o mapă groasă cu acte. Contracte. Clauze scrise mărunt. Dacă ea ar fi plecat înainte de a-i face un copil, familia ar fi fost obligată să returneze toți banii primiți — plus penalizări uriașe.
O capcană.
Fusese cumpărată.
În noaptea aceea, când el a încercat să o ia în brațe cu forța siguranței unui om care crede că totul i se cuvine, ceva s-a rupt în ea. Nu a mai fost frica. A fost luciditatea.
A înțeles că dacă rămâne, nu va mai avea niciodată dreptul să aleagă.
Dimineața, înainte să se trezească el, și-a luat geanta mică și a plecat.
O resto si pe aver rig
