Mihai a introdus cardul în laptop fără să spună nimic.
În bucătărie se auzea doar ploaia care lovea geamul.
Mi-am strâns mâinile una în-alta.
Nu voiam să văd.
Dar nici nu puteam să mă opresc.
Pe ecran a apărut imaginea verandei.
Data era clară.
Cu o seară înainte să-i găsesc pe părinții mei.
Timp de câteva minute nu s-a întâmplat nimic.
Apoi cineva a urcat treptele.
Am simțit cum mi se oprește respirația.
— Nu…
Persoana s-a întors spre cameră.
Era Cristina.
Sora mea.
Am rămas nemișcată.
Mihai a pus pauză.
— Poate există o explicație, a spus încet.
Dar vocea lui trăda faptul că nici el nu credea asta.
Am reluat filmarea.
Cristina a intrat în casă folosind propria cheie.
A rămas înăuntru aproape o oră.
Când a ieșit, ținea o pungă în mână.
Și privea în jur înainte să închidă ușa.
O resto si pe aver rig
