Familia mea a început încet să înțeleagă. Prima a venit mama, cu tort în mână și cu lacrimi în ochi. Mai târziu, tata a venit și i-a strâns mâna Elenei și i-a spus doar: „Dacă ești fericit, e suficient”.
Au trecut anii. Elena mi-a părăsit compania, dar m-a învățat că banii sunt doar un instrument, nu un scop. Când a murit liniștit într-o dimineață de primăvară, nu am simțit că am pierdut o avere.
L-am pierdut pe omul care m-a învățat ce înseamnă curaj.
Astăzi trăiesc din ceea ce am construit, dar cel mai important lucru pe care l-am moștenit a fost altul: puterea de a fi acolo pentru cineva, chiar și atunci când adevărul doare.
Și asta valorează mai mult decât orice sumă în leu.
O resto si pe aver rig
