— Fiul tău?
— Mihai.
Am rămas fără replică.
— Și eu… ce treabă am cu toate astea?
— Totul.
Mi-a arătat un dosar de pe noptieră.
— Deschide-l.
Cu degetele tremurânde, am desfăcut mapa. Era plină de acte, transferuri, bilețele scrise de mână. Dovezi.
Promisiuni de donații rămase doar pe hârtie. Angajați concediați pe ascuns. Facturi medicale ale mamei Biancăi, plătite de el, în timp ce alții își asumau meritele.
Apoi am dat peste testament.
Simțeam cum mi se usucă gura.
— Radu…
— După ce nu voi mai fi, o parte din companie și fundația vor trece la tine.
Am închis dosarul brusc.
O resto si pe aver rig
