— Deschide-l.
Cu degetele tremurânde, am desfăcut mapa. Era plină de acte, transferuri, bilețele scrise de mână. Dovezi.
Promisiuni de donații rămase doar pe hârtie. Angajați concediați pe ascuns. Facturi medicale ale mamei Biancăi, plătite de el, în timp ce alții își asumau meritele.
Apoi am dat peste testament.
Simțeam cum mi se usucă gura.
— Radu…
— După ce nu voi mai fi, o parte din companie și fundația vor trece la tine.
Am închis dosarul brusc.
— Nu. Nu pot primi așa ceva.
— E singura ieșire.
— Familia ta deja mă vede ca pe o vânătoare de avere. Imaginează-ți când vor afla asta.
— Așa te vedeau și înainte.
— Mă vor face praf.
M-a fixat din nou.
— Numai dacă le permiți.
Am izbucnit într-un râs scurt, încordat.
O resto si pe aver rig
