Prin această declarație, pacientul confirmă că nu a mai ridicat aceeași doză de urgență pentru același episod medical dintr-o altă farmacie. Scopul este evitarea abuzului și prevenirea administrării repetate sau incorecte a antibioticelor.
Farmacia are, la rândul ei, obligația de a înregistra toate detaliile eliberării. Sunt notate numele pacientului, medicamentul, substanța activă, cantitatea oferită, data eliberării și numele farmacistului care a aprobat solicitarea.
Ce antibiotice pot fi eliberate în regim de urgență
Reglementările prevăd că, în situații excepționale, pot fi eliberate pentru cel mult 48 de ore doar anumite substanțe active. Printre exemplele frecvent menționate se află Amoxicilină, Ampicilină, Doxiciclină, Oxacilină, Amoxicilină cu acid clavulanic, Cefalexină, Cefadroxil, Clindamicină, Metronidazol, Nitrofurantoină, Tetraciclină și Sulfametoxazol cu Trimetoprim.
Este important de precizat că acestea sunt denumiri ale substanțelor active, nu neapărat numele comerciale sub care medicamentele sunt cunoscute de pacienți. În farmacie, același antibiotic poate exista sub mai multe denumiri comerciale, în funcție de producător.
Chiar și în cazul acestor substanțe, decizia de eliberare aparține farmacistului, după analizarea situației prezentate de pacient. Faptul că un antibiotic se află pe lista celor care pot fi eliberate în regim de urgență nu înseamnă că orice persoană îl poate primi fără explicații și fără verificări.
Doza de urgență nu înlocuiește consultul medical
Un aspect esențial este că doza de urgență nu reprezintă un tratament complet. Ea acoperă doar începutul terapiei, pentru o perioadă scurtă, până când pacientul poate ajunge la medic. După administrarea primelor doze, este necesar un consult medical pentru stabilirea diagnosticului corect.
O resto si pe aver rig
