Suma totală m-a lăsat fără aer.
Nu era vorba doar de bani. Era vorba de putere. De libertate.
Mi-am amintit toate serile în care Tudor îmi explica de ce „nu e momentul”, de ce „nu ne permitem”, de ce „el știe mai bine”. Toate deciziile luate peste capul meu. Toate micile umilințe ambalate frumos.
Telefonul a vibrat. Mesaj de la el.
„Trebuie să vorbim.”
Am zâmbit.
— Nu, am șoptit, de parcă m-ar fi auzit.
În zilele următoare, lucrurile s-au mișcat rapid. Am schimbat yala de la apartament. Am mutat banii. Am cerut actele de divorț.
O resto si pe aver rig
