Calm.
Rece.
Sigur.
Diana încă era în brațele fiului ei, cu zâmbetul întors către telefoane, fără să prevadă ce urmează.
Mama a rostit simplu:
— Cred că am confundat evenimentele.
Și, deodată, s-a făcut liniște.
— Dacă astăzi asistăm la nunta dintre Adrian și mama lui, atunci mireasa adevărată nu mai are ce căuta aici.
Am simțit cum toți cei din jur se înțepenesc.
Câțiva au încercat să râdă, stingher, însă nimeni n-a avut curajul să continue.
Mama s-a întors spre mine și, în văzul tuturor, mi-a desfăcut încet voalul.
Asta fusese mișcarea.
Mică.
Deliberată.
Brutală.
În cultura noastră, să smulgi voalul miresei înainte ca nunta să se încheie însemna, aproape pe față: nunta s-a sfârșit.
O resto si pe aver rig
