În inima județului Buzău, într-un sat liniștit numit Smeeni, există un loc care a devenit simbol al speranței, credinței și vindecării. „Fântâna Tămăduirii”, cum a fost numită de localnici, atrage an de an sute de pelerini care cred cu tărie în puterea ei tămăduitoare.
O poveste care a trecut proba timpului
Totul a început în 1926, când un tânăr orb din naștere ar fi căpătat vederea după ce s-a spălat cu apa unei fântâni părăsite. Minunea s-a răspândit din sat în sat, iar în scurt timp, fântâna a devenit loc de pelerinaj. Relatările despre vindecări s-au înmulțit, iar oamenii veneau cu nădejde, unii în tăcere, alții în rugăciune.
Credința care nu se stinge
Astăzi, fântâna din Smeeni este îngrijită cu sfințenie de localnici. Apa ei este limpede, rece și – spun oamenii – nu a secat niciodată, în ciuda anilor de secetă. În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii (Vinerea Luminată), credincioșii vin cu sticle, bidoane și rugăciuni, convinși că această apă are puterea de a aduce alinare și sănătate.
O resto si pe aver rig
