Însă Elena nu mai era doar doctorița din Capitală. În cei 17 ani de izolare, supraviețuind în condiții greu de imaginat, învățase că viața nu se măsoară în hârtii sau pașapoarte, ci în viețile salvate.
„La început am vrut să fug, am plâns până nu mai aveam lacrimi și am urât pământul ăla uscat”, le-a mărturisit ea voluntarilor care o găsiseră. „Dar când vezi un copil arzând de febră și știi că ești singura barieră între el și groapă, uiți de unde ești. Devii medic. Iar jurământul ăla nu se termină la granița României.”
Decizia Finală
Procedurile diplomatice au fost complexe, iar autoritățile române au insistat pentru o reintegrare completă și consiliere psihologică. Însă, după doar o lună de zile în care a privit blocurile din București și agitația orașului, Elena a mers la Ambasadă.
O resto si pe aver rig
