Fiecare rol este important.
Fiecare muncă are demnitate.
Fiecare persoană merită respect.
Orașele nu funcționează doar datorită celor aflați în birouri elegante.
Funcționează și datorită celor care se trezesc înainte de răsărit.
Datorită celor care lucrează în frig.
Datorită celor care muncesc atunci când ceilalți se odihnesc.
Datorită celor care fac munca pe care mulți nu ar fi dispuși să o facă.
Poate că nu îi observăm mereu.
Dar viața noastră ar fi mult mai dificilă fără ei.
Poate că nu apar la televizor.
Poate că nu primesc premii.
Poate că numele lor nu este cunoscut.
Dar contribuția lor este reală.
Iar respectul pe care îl merită este la fel de real.
Astăzi, după zece ani de muncă, omul acesta spune că nu își dorește medalii.
Nu își dorește aplauze.
Nu își dorește să fie celebru.
Își dorește doar ceea ce fiecare ființă umană merită.
Respect.
Un salut.
Un zâmbet.
O privire care spune: „Te văd.”
Pentru că uneori, cel mai greu lucru nu este să muncești.
Ci să simți că nimeni nu observă efortul tău.
Așa că data viitoare când vezi o persoană care mătură strada, adună gunoiul sau îngrijește spațiile publice, încearcă să faci ceva simplu.
O resto si pe aver rig