M-am întors către părinții mei.
Mama plângea deja în tăcere.
Tata părea complet rătăcit.
Mi s-a rupt ceva în piept când i-am văzut.
Nu de durere.
De rușine că îi lăsasem atât de mult timp lângă oameni ca aceștia.
Vlad a încercat să-mi smulgă microfonul.
— Ești isterică.
Am făcut un pas înapoi, fermă.
— Nu. Doar că astăzi am înțeles că un bărbat care își lasă mama să-mi umilească părinții nu va deveni niciodată soțul meu.
Un oftat colectiv a străbătut încăperea ca un val.
Mirela devenise albă la față.
— După tot ce am făcut pentru tine…
Am zâmbit trist.
— Exact asta e problema. Ați crezut mereu că mi-ați făcut o favoare acceptându-mă.
Am ridicat dosarul, ca pe un reper al adevărului.
— Și încă ceva.
Toată lumea era atentă acum, cu respirația suspendată.
— În urmă cu trei zile, Vlad m-a rugat să adaug numele mamei lui ca asociat într-unul dintre proiectele mele imobiliare. A insistat foarte mult. Atât de mult, încât avocatul meu a început să pună întrebări.
O resto si pe aver rig
