— Știam eu… am șoptit.
— Nu, a spus Caleb repede. Nu înțelegi. Am acceptat doar pentru că aveam nevoie de dovezi.
L-am privit fără să pricep.
— Ce?
— Plănuiseră să dansez cu tine, să te facă să crezi că totul este real, iar apoi să te umilească în fața întregii școli. Voiau să filmeze totul și să posteze clipul online.
Prin sală a trecut un murmur de șoc.
Mai mulți elevi și-au coborât privirea.
— Am mers la conducerea școlii, a continuat Caleb. Nimeni nu a făcut nimic. Așa că am început să înregistrez conversații. Să păstrez mesaje. Să strâng dovezi.
Polițistul a dat aprobator din cap.
— În această după-amiază, Caleb ne-a predat toate dovezile.
Am clipit.
— Atunci… nu sunteți aici să-l arestați?
— Nu, domnișoară.
A făcut o pauză.
— Suntem aici pentru cei care au organizat totul.
În sală s-a făcut liniște deplină.
M-am întors încet.
Brittany stătea lângă masa cu punch.
Pentru prima dată în patru ani, părea speriată.
Am ridicat mâna și am arătat spre ea.
— Ea.
Polițiștii au pornit imediat în direcția ei.
Zâmbetul i-a dispărut.
— Este ridicol!
O resto si pe aver rig
