— Avem dovezi că domnul Caleb Turner a acceptat bani în cadrul unui plan de hărțuire care o viza pe o elevă din acest liceu.
Am simțit că lumea se prăbușește peste mine. Cuvintele loveau ca niște pietre: bani. plan. hărțuire. O elevă. Pe mine.
Din spatele meu s-au auzit râsete mici, tânguitoare, iar cineva a șoptit cu satisfacție:
— Știam eu.
Lacrimile mi-au umplut ochii. M-am retras un pas, năucită.
— Nu…
Caleb a întins mâna spre mine, vocea lui tremura:
— Hannah, ascultă-mă.
— NU! am strigat. Toată sala ne privea, iar fiecare privire era o lamă.
— NU, NU SE POATE!
Vocea mi s-a frânt în piept.
— CALEB, CUM AI PUTUT SĂ-MI FACI ASTA?
În acel moment, toate temerile pe care le purtasem ani de zile au devenit palpabile.
Toate glumele spuse la mine.
Toate șoaptele în coridoare.
Toate privirile complice sau disprețuitoare.
Toate diminețile în care mă priveam în oglindă și îmi doream să fiu altfel.
Am simțit că poate tocmai fusesem doar gluma serii.
Caleb a scuturat din cap, disperarea desenându-i fața.
— Hannah, te rog. Ascultă-mă până la capăt.
Polițistul a ridicat mâna pentru a domoli tensiunea din sală.
O resto si pe aver rig
