Unii copii au murit în primii ani, răpuși de boli și de lipsa medicamentelor.
Cu timpul, cei rămași au început să trăiască acolo ca într-o lume desprinsă de orice altă realitate.
Fără calendare.
Fără școală.
Fără noțiunea timpului.
Iar ceea ce i-a înspăimântat cel mai tare pe anchetatori a venit după aceea.
Profesorul murise cu aproape zece ani în urmă.
Dar nimeni nu plecase.
Roman a întrebat încet, ca să nu rupă ceva deja fragil:
— De ce?
Lia și-a ridicat privirea spre el.
Ochii ei erau ai unui om zdrobit de prea mult întuneric.
— Pentru că după un timp… nu mai știam dacă lumea de afară există cu adevărat.
În subteran se născuseră copii.
Și copiii acelor copii.
Unii nu văzuseră niciodată cerul.
O fată de doisprezece ani a început să țipe când a simțit pentru prima oară ploaia pe piele.
O resto si pe aver rig
