În final, cazul Hidroelectrica nu este doar despre Ilie Bolojan, despre un consiliu de supraveghere sau despre o dispută între minister și companie. Este despre limita dintre autoritatea statului și regulile pieței. Statul poate fi acționar majoritar, dar nu poate fi și arbitru, comunicator privilegiat și actor politic de presiune în același timp, fără să apară suspiciuni.
ASF are acum de clarificat dacă a fost vorba despre o abatere de comunicare, despre divulgare selectivă de informații privilegiate sau despre un episod politic fără efect juridic major. Până atunci, un lucru rămâne limpede: Hidroelectrica a devenit terenul pe care se testează cât de serioasă este România când spune că respectă regulile pieței de capital.
O resto si pe aver rig
