Fără să spună multe, i-a strecurat ceva în buzunar. Mișcarea a fost discretă, aproape imperceptibilă pentru ceilalți. Apoi s-a aplecat ușor către ea, cât să-i fie aproape, într-un gest care părea să poarte un mesaj fără cuvinte.
Totul a durat doar o clipă, dar acea clipă a rămas suspendată, cu o intensitate greu de explicat. Nu era nevoie de explicații lungi. Întâlnirea lor, începută atât de simplu, căpătase o greutate neașteptată, ca și cum, dincolo de gest, se născuse o legătură tăcută între două experiențe de viață.
Autobuzul a oprit, ușile s-au deschis, iar vântul de afară a adus cu el un freamăt de pași grăbiți. În tot acest zumzet obișnuit al orașului, rămânea sentimentul unei mici excepții: atenția unui om pentru alt om, exprimată fără vorbe, dincolo de obișnuința de a trece unii pe lângă alții nepăsători.
O resto si pe aver rig
