Totul s-a întâmplat la câteva luni după ce Curtea Constituțională a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale, acolo unde Georgescu obținuse cel mai mare număr de voturi. Decizia CCR, pronunțată în decembrie 2024, s-a bazat pe constatarea unor „vulnerabilități grave” în desfășurarea campaniei electorale, inclusiv acuzații privind finanțarea netransparentă și influența unor actori externi în spațiul online. Conform Legii nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României, Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă au responsabilitatea de a organiza un nou scrutin în termenele stabilite de instanța constituțională. De atunci? România se zbate. Un calendar electoral resetat. O clasă politică rupt-o în bucăți. Incertitudine instituțională pe care nimeni nu-și asumă vina.
Precedente și context istoric
Anularea unui scrutin prezidențial nu are precedent direct în România postcomunistă, doar că situații grave de criză electorală au mai apărut. Referendumul de demitere a lui Traian Băsescu din 2012 — invalidat de Curtea Constituțională pentru neîndeplinire a cvorumului — rămâne cel mai apropiat episod. Aceeași tensiune instituțională. Aceeași polarizare. În ambele cazuri, decizia CCR a sfâșiat opinia publică și a alimentat discuturi despre legitimitate față de voința populară. Exact tipul de discurs pe care Georgescu îl reactivează acum, doar că implicit, prin mesajele sale publice.
O resto si pe aver rig
