El clătină din cap.
„Nu am primit niciodată mesajele.”
Am crezut-o.
După expresia lui se vedea că spune adevărul.
Ani întregi s-au construit pe o serie de greșeli și pe orgolii neîntemeiate.
„După aceea am ales să-mi cresc copiii în liniște”, am spus.
Bogdan se uită la cei trei băieți de parcă încerca să recupereze cinci ani într-o singură privire.
Matei îl privea curios.
„Ești supărat?” îl întrebă.
Bogdan înghiți în sec.
„Nu. Doar… mă gândesc.”
Copilul dădu din cap mulțumit.
Apoi îi întinse o mașinuță scoasă din buzunar.
„Poți să o ții puțin.”
Gestul simplu îl năruise complet.
Bogdan luă jucăria cu mâinile tremurânde.
Lacrimile îi apăru în colțul ochilor.
Ani de zile fusese văzut în presă ca un om de afaceri de neclintit.
Acum părea doar un tată care descoperise prea târziu că își ratase propriii copii.
O resto si pe aver rig
