M-a privit cu o neliniște greu mascată, alunecându-i peste chip ca o umbră.
— Ce s-a întâmplat?
— Ce știi despre Robert?
A ezitat. O pauză scurtă, dar plină, în care am auzit cum își mută greutatea pe scaun.
— Ce să știu… ați divorțat… fiecare pe drumul lui…
Am clătinat din cap, încet, tăios.
— Nu. Ce știi cu adevărat?
Privirea i s-a schimbat. A coborât, apoi s-a întors la mine. Atunci am știut. Am înțeles.
— Mamă… ce ați făcut?
O resto si pe aver rig
