L-am urmărit pe telefon până când am văzut că a ajuns la restaurantul din București unde avea loc reuniunea.
După aceea, am încercat să-mi ocup mintea cu altceva.
Nu reușeam.
Mă gândeam la băiatul care se întorcea acasă singur după școală.
La copilul care își petrecea aniversările cu familia pentru că niciun coleg nu venea.
La adolescentul care se prefăcea că nu-l doare.
După aproape o oră, telefonul meu a început să vibreze.
Era o prietenă veche, mama unui fost coleg de clasă.
— Ai văzut ce s-a întâmplat?
— Ce s-a întâmplat?
— Fiul tău a întors totul pe dos.
Am simțit cum îmi bate inima mai repede.
— Despre ce vorbești?
— Sună-l când poți.
A închis.
Am rămas și mai confuză.
Abia târziu în noapte, fiul meu a venit acasă.
O resto si pe aver rig
