Matei a căzut în genunchi lângă ei.
— Ce faceți aici? Ce s-a întâmplat?!
Moș Ion a încercat să zâmbească.
— E bine, băiete… ne descurcăm noi.
Dar Matei vedea adevărul.
Hainele rupte.
Oboseala.
Rușinea din priviri.
— Cine v-a făcut asta?
Tatăl lui a tăcut.
Dar mama lui a spus încet:
— Fratele tău…
Matei a simțit cum îi fierbe sângele.
Fratele lui mai mic, Vasile.
Cel care rămăsese în sat.
— A zis că pământul e al lui acum… că voi sunteți prea bătrâni să mai decideți ceva…
Casa fusese trecută pe numele lui cu niște hârtii.
Hârtii pe care moș Ion le semnase fără să înțeleagă.
Matei a strâns pumnii.
Dar apoi a respirat adânc.
A scos încet din buzunar hârtia împăturită.
— Tată… eu nu am venit cu mâna goală.
A întins biletul de loterie și documentul de confirmare.
— Am câștigat.
Părinții au rămas fără cuvinte.
— Avem destui bani… peste 2 milioane de lei.
Moș Ion a clătinat din cap.
O resto si pe aver rig
