Ușa era întredeschisă.
Matei a coborât încet.
Pașii îi sunau apăsat pe pământul bătătorit.
Când a împins ușa, inima i s-a strâns.
Înăuntru, pe jos, pe niște saci vechi, stăteau doi oameni.
Mama și tatăl lui.
În fața lor era o găleată metalică.
Iar în ea… boabe de porumb amestecate cu tărâțe.
Moș Ion lua câte o mână și mânca încet.
Mama lui făcea la fel.
Matei a rămas împietrit.
— Tată…
Cei doi au ridicat capul.
Pentru o clipă, bătrânul nu l-a recunoscut.
Apoi ochii i s-au luminat.
— Matei?!
Mama lui a început să plângă.
O resto si pe aver rig
