Mi-am strâns poșeta la piept. Nu banii m-au lovit, nu cifrele. Ci gândul că Ana le-a luat pe toate în calcul. Că, într-un fel pe care nu l-am văzut, s-a pregătit pentru ce n-ar fi trebuit să vină niciodată.
Andrei s-a ridicat brusc, cu o izbucnire necontrolată.
— E o glumă! Sunt soțul ei! Totul îmi aparține!
Mihai a ridicat privirea din hârtii, cu o fermitate tăcută.
— Nu. Ana a precizat că soțul ei este temporar exclus de la luarea oricăror decizii și de la orice beneficiu financiar.
— Temporar? — râse Andrei, cu un râs forțat, ca un sunet lipsit de ancoră. — Și atunci?
Avocatul a făcut o scurtă pauză. O liniște rece s-a așternut peste bănci, de parcă aerul ar fi înghețat în mijlocul nostru.
— Atunci copilul nenăscut devine moștenitorul principal. Dacă tatăl este considerat incompatibil din punct de vedere moral sau juridic, îngrijirea și administrarea succesiunii rămân în mâinile mamei defunctei.
O resto si pe aver rig