Cu dragoste,
Mama voastră, Suzanne”
Nu am reușit să citesc până la capăt din cauza lacrimilor. Savannah plângea în hohote, iar Mark își ștergea ochii cu palma.
„Acum se află într-un centru de îngrijire paliativă”, a spus avocatul Cohen. „Și-ar dori să vă întâlnească, dacă sunteți de acord.”
Gabriel și Grace s-au privit unul pe celălalt, apoi au dat din cap.
„Vrem să o vedem”, a spus Grace. „Ea este prima noastră mamă. Tu ești mama noastră adevărată, dar vrem să îi mulțumim și ei”, mi-a spus, întorcându-se spre mine.
Trei zile mai târziu, am intrat în salonul în care Suzanne era internată. Era slăbită și foarte palidă, dar chipul i s-a luminat când i-a văzut pe gemeni.
„Bebelușii mei”, a șoptit, cu lacrimile șiruindu-i pe obraji.
Gabriel și Grace s-au apropiat fără ezitare. S-au așezat cu grijă pe marginea patului și au îmbrățișat-o cu o naturalețe și o iertare pe care doar copiii o pot avea.
Apoi Suzanne a ridicat ochii spre Savannah, analizând-o cu atenție.
„Trebuie să îți spun ceva”, i s-a adresat. „Te-am văzut în acea zi, acum zece ani. Eram ascunsă în spatele unui arțar, ca să mă asigur că cineva îi va găsi. Te-am văzut cum ai deschis căruciorul și cum i-ai atins, de parcă ar fi fost deja ai tăi. Atunci am știut că sunt în siguranță. Tu ai răspuns rugăciunilor mele disperate.”
O resto si pe aver rig
