Astăzi, casa mea este mai liniștită ca de obicei. Nu pentru că lipsește ceva, ci pentru că totul pare mai intens, mai greu de purtat în suflet.
Fiica mea a împlinit astăzi trei ani.
Trei ani de când am auzit pentru prima dată plânsul ei, acel sunet care mi-a schimbat viața pentru totdeauna.
Încă îmi amintesc ziua în care s-a născut. Era dimineață devreme, iar lumina slabă pătrundea prin fereastra spitalului.
Țineam mâinile strâns de marginea patului și încercam să nu arăt cât de frică îmi era.
O resto si pe aver rig
