Nu era speriat.
Nu era obosit.
Era doar… uimit.
— „Este incredibil…” a spus încet.
Mama, întinsă pe pat, cu lacrimile amestecate cu transpirația, a ridicat capul.
— „Este bine copilul meu?”
Doctorul a zâmbit.
— „Sunt trei.”
Trei.
Cuvântul acela a căzut în cameră ca o lumină puternică.
Soțul a rămas nemișcat.
— „Trei…?”
— „Da. Trei fetițe.”
În acel moment, lumea lor s-a schimbat pentru totdeauna.
Nu mai era vorba de doi părinți.
Nu mai era vorba de o familie obișnuită.
Era vorba de trei inimi mici care băteau în același ritm.
O resto si pe aver rig
