La o masă de familie, cineva poate întinde tacâmurile direct spre persoana care strânge pentru a accelera ritmul; într-o cafenea aglomerată, altcineva poate glumi scurt și oferi farfuria ca parte a unei interacțiuni vioaie. În ambele scene, aceeași mișcare transmite mesaje diferite: „vreau să fie mai liniște” sau „mă bucur de acest schimb”.
Faptul că acțiunea este comună în contexte diverse nu schimbă esența: motivul interior contează. Iar acesta poate varia de la persoană la persoană, de la un prânz formal la o ieșire relaxată. Observarea nuanțelor — tonul, privirea, graba sau relaxarea — oferă mai multe informații decât gestul în sine.
O resto si pe aver rig
