Daniel a oftat. Deja încercase să mai amâne acea întâlnire — în ultimele săptămâni fusese înghițit de o tranzacție complicată, epuizantă.
Dar pentru Sofia, nunta, recepția strălucitoare și inelul de zeci de mii nu suportau nicio întârziere.
Bate cineva discret la ușă, iar discuția încordată se frânge.
În cameră a intrat Emma — menajera care lucra în casă de cinci ani — aducând micul dejun, aranjat exact pe gustul lui Daniel.
Uniforma ei era curată și sobră, iar privirea, liniștită și atentă.
Sofia s-a strâmbat vizibil când a văzut-o.
— Dacă tot ești aici, schimbă imediat lenjeria de pat, a poruncit rece, ca și cum s-ar fi adresat nu unei persoane, ci unui obiect.
Daniel a zărit cum mâinile Emmei au tresărit ușor — mâini asprite de muncă. A intervenit cât a putut de calm, rugând-o pe Sofia să vorbească mai respectuos.
Răspunsul a fost doar o rostogolire a ochilor, apoi Sofia și-a scufundat atenția în ecranul telefonului.
În clipa aceea, în mintea lui Daniel a pocnit ceva, definitiv.
Trei ani de relație i s-au derulat prin față ca un film vechi, cu scene uitate.
Și a văzut limpede un adevăr neliniștitor: nu o surprinsese niciodată pe Sofia îngrijindu-se cu adevărat de cineva în afară de ea însăși.
Gândul care îl rodea de mult, abia șoptit până atunci, a devenit apăsător:
„Mă iubește pe mine… sau iubește banii mei?”
O simplă discuție nu mai putea smulge un răspuns curat.
Avea nevoie de o probă.
Una dură. Adevărată.
În aceeași zi, Daniel a pus la cale un plan împreună cu cel mai bun prieten al lui și medicul personal, Mark.
O resto si pe aver rig
