„Sigur ai gelat?”, s-a întrebat un coleg, dar Andrei a fost surprins să realizeze că în acea clipă totul se transformase într-o presiune insuportabilă.
„Să ne concentrăm, băieți!”, a strigat el, apăsându-se pe scaun. „TREBUIE să ne pregătim pentru misiune!” Cele câteva cuvinte au căzut ca o piatră într-un calm tulburător.
Dar poate că destinul avea alte planuri. La puțin timp după, o comisie a sosit, strigându-l pe Andrei de urgență.
„Ofițer Petrescu, vino imediat!”, i-a strigat superiorul său, lăsându-l pe el și colegii săi cu uimire. Andrei a fost dus în birou, dar n-a putut să scape de privirea tăcută a femeii care dusese o viață întreagă în slujba țării.
Să fi știut el mai devreme cine era acea doamnă! Viața sa ar fi fost mult diferită!
Ceea ce a urmat a fost o explozie de informații, mult mai devastatoare decât și-ar fi imaginat Andrei vreodată. În birou, comisia era formată din ofițeri de rang înalt, iar femeia tăcută, care fusese atât de umilită, stătea alături de ei, cu o stâncă de liniște pe chipul ei încruntat.
„Andrei Petrescu, ești acuzat de lipsă de respect și de conduită necorespunzătoare față de un ofițer superior. Asta nu este o simplă umilință, ci o rușine care afectează întreaga unitate!” Cu vocea înăbușită de frică, Andrei a încercat să-și justifice acțiunile, dar cuvintele i s-au blocat în gât. Femeiailor i-a murit doar zâmbetul, iar privirea ei se transformase dintr-o fereastră către o lume închisă, într-un vag pungent.
„Nu mă pot apăra… nu am vrut să…!” a început Andrei, dar privirile înghețate ale superiorilor l-au îngenunchiat, tocmai când a realizat că femeia de lângă ei era un comandant cu care, în mod normal, ar fi avut ocazia de a împărtăși valorile unei cariere respectate.
O resto si pe aver rig
