Plătești 180 € și rămâi cu 320 €; apoi plătești 90 € și rămâi cu 230 €; mai achiți 70 € și rămân 160 €; la final, plătești 150 € și rămân 10 euro. Până aici, totul este corect, iar înregistrările sunt coerente.
Capcana apare când, pentru „verificare”, cineva adună atât plățile (180 + 90 + 70 + 150), cât și soldurile intermediare (320 + 230 + 160 + 10). Totalul rezultat depășește bugetul inițial și pare că există 10 euro „neexplicați”. În realitate, eroarea nu este în cifre, ci în metodă.
Soldurile de pe parcurs nu sunt bani separați care trebuie adăugați la cheltuieli. Ele sunt doar „fotografii” succesive ale aceleiași sume rămase în portofel după fiecare tranzacție. Dacă le aduni cu plățile, dublezi numărătoarea.
Calculul corect și de ce par să apară „bani în plus”
Cheia este să separi cele două noțiuni: flux și stoc. Cheltuiala este un flux (bani care ies). Soldul este un stoc (câți bani rămân la un moment dat). Amestecarea lor într-o singură adunare produce iluzia unor sume „în plus”.
O resto si pe aver rig
