Fiecare obiect are o funcție și o emoție: fotografiile sepia fixează chipuri și straie, scrisorile pun la loc glasuri, iar agendele notează, în grafie grăbită, cumpărături, datorii, drumuri făcute cu trenul. Iar când nu se mai știe cine e în imagine sau cui i-a aparținut o broșă, obiectul devine indiciu – o piesă dintr-un puzzle afectiv.
Un obiect banal devine prețios în clipa în care înțelegem contextul în care a fost folosit.
Aceste mici comori cer însă puțină grijă: lumina puternică, umezeala sau hârtia acidă le pot degrada. De aceea, merită o abordare simplă și răbdătoare, care să le redea locul cuvenit în arhiva domestică.
O resto si pe aver rig
