În centrul mesajului său se află ideea că înșelatul nu este doar o abatere romantică, ci un simptom al unei probleme mai profunde: lipsa de respect față de propria persoană și față de familie. Când această verigă se rupe, spune ea, devine dificil să mai reconstruiești încrederea sau să mai menții admirația pentru partener.
Gabriela Cristea: „Peste ce nu ai putea trece în relație? Probabil că eu n-aș suporta ideea să mă înșeli și am să și argumentez. Adică nu e o chestie doar de vanitate. Mamă, m-a înșelat. Nu, pentru că eu cred că chestia asta cu înșelatul ține de lipsa de respect pentru propria-ți persoană. Și atunci, dacă tu nu te respecți pe tine, respectându-ți familia, cum aș putea să te respect eu pe tine? Dar cred că chestia asta nu ține doar de înșelat dacă stau să mă gândesc bine. Cred că ține de absolut orice. Adică să mă minți, să faci ascunzișuri, din astea. Cred că asta m-ar deranja.”
Infidelitatea, linia de netrecut
Pentru ambii soți, definiția infidelității depășește zona fizică. Cu alte cuvinte, și comportamentele care ocolesc adevărul sau care se poartă „pe ascuns” intră în aceeași categorie a trădării de încredere. Este un teritoriu unde ambiguitatea nu ajută; sensul devine comun și ferm: orice încălcare a onestității subminează cuplul.
Tavi Clonda: „Păi, cam asta de fapt înseamnă înșelatul. Nu neapărat fizic sau așa.”
O resto si pe aver rig
