Gestul este legal, însă trebuie pregătit cu atenție, pentru ca părintele să nu ajungă în situația de a pierde dreptul de a locui în propria casă după ce proprietatea este trecută pe numele copilului. Forma actului, clauzele introduse și înscrierea drepturilor în cartea funciară sunt esențiale pentru evitarea unor probleme ulterioare.
Există mai multe variante prin care un părinte poate trece casa sau apartamentul pe numele copilului, păstrându-și în același timp dreptul de a locui acolo toată viața. Fiecare soluție are avantaje, limite și riscuri care trebuie discutate cu notarul înainte de semnarea documentelor.
Una dintre cele mai folosite variante este contractul de vânzare cu rezervarea dreptului de abitație. În acest caz, proprietatea trece pe numele copilului, însă părintele își păstrează, prin act autentic, dreptul de a locui în continuare în imobil. Acest drept poate fi stabilit pe viață și trebuie înscris în cartea funciară, pentru a fi opozabil inclusiv unor eventuali viitori cumpărători.
Avantajul principal este că părintele are o siguranță clară: poate rămâne în locuință, chiar dacă nu mai este proprietar. Totuși, există și o limitare importantă. Odată ce proprietatea a fost transferată copilului, părintele nu mai poate decide singur vânzarea, ipotecarea sau alte acte importante legate de imobil.
O altă variantă este donația cu rezervă de abitație sau cu rezervă de uzufruct. Părintele donează locuința copilului, dar își păstrează dreptul de a locui acolo sau, în cazul uzufructului, chiar dreptul de a folosi economic imobilul. De exemplu, uzufructul poate permite încasarea chiriei, dacă locuința este închiriată.
Această soluție oferă o anumită flexibilitate, mai ales atunci când părintele vrea să se asigure că poate folosi în continuare bunul. Totuși, donația este, în principiu, greu de revocat. Odată făcută, revenirea asupra deciziei poate fi complicată și posibilă doar în situații strict prevăzute de lege.
Există și varianta contractului de vânzare cu clauză de întreținere. În acest caz, copilul primește proprietatea, dar își asumă obligația de a avea grijă de părinte. Această îngrijire poate include hrană, sprijin medical, ajutor în gospodărie, plata unor cheltuieli și asigurarea unor condiții decente de trai.
O resto si pe aver rig
