Dacă notarea posesiei nu se poate face, rămâne varianta uzucapiunii. Aceasta se aplică atunci când dreptul asupra terenului este folosit timp îndelungat în mod util și continuu. Uzucapiunea poate fi de 10 ani sau 30 de ani, în funcție de împrejurări. Pentru a reuși, proprietarul trebuie să demonstreze prin acte, martori și înscrisuri că a folosit terenul ca proprietar, a plătit taxele și că posesia nu a fost contestată. Procedura se finalizează prin hotărâre judecătorească, iar abia după aceea terenul poate fi trecut în cartea funciară.
Mulți proprietari aleg uzucapiunea atunci când folosesc de zeci de ani o bucată de teren care nu apare în acte, dar care este trecută pe numele lor la taxe și impozite. Un proces verbal semnat de vecini și istoricul fiscal sunt dovezi importante, însă ele nu sunt suficiente până când instanța nu decide recunoașterea dreptului de proprietate.
O resto si pe aver rig
