Câteva luni mai târziu, Valeria nu mai lucra până la epuizare și nu mai număra fiecare leu pentru lapte praf. Copiii aveau ce li se cuvenea, iar Radu venea de două ori pe săptămână, nu ca un prinț întors acasă, ci ca un om care învăța de la zero cum se ține un copil în brațe. Valeria nu l-a iertat repede și nici nu i-a promis vreodată că vor fi o familie. Dar într-o zi, când Matei a alergat doi pași spre el și a strigat din nou „tata”, Radu a înțeles că cel mai mare secret nu fusese ascuns în dosarul negru. Fusese acesta: uneori nu pierzi o femeie când pleci, ci în fiecare zi în care ea învață să trăiască fără tine.
O resto si pe aver rig
