Afirmația că Bucureștiul nu ar fi cel mai mare oraș al României poate părea, la prima vedere, greu de crezut. Pentru majoritatea oamenilor, Capitala este asociată automat cu ideea de mărime: are cei mai mulți locuitori, cele mai multe instituții, cel mai mare trafic și o activitate economică intensă.
Totuși, „cel mai mare” nu înseamnă întotdeauna același lucru. Un oraș poate fi cel mai mare după populație, altul după suprafață, iar altul după întinderea zonei metropolitane. De aceea, înainte de a trage o concluzie, trebuie stabilit foarte clar ce anume comparăm.
Dacă ne referim la populația aflată în interiorul limitelor administrative, Bucureștiul este lider. Dacă ne referim la puterea economică, capitala rămâne de asemenea în frunte. Dar dacă analizăm strict suprafața administrativă, există municipii care pot avea un teritoriu oficial mai întins decât ne-am aștepta.
Ce înseamnă, de fapt, „cel mai mare oraș”
Expresia „cel mai mare oraș” este adesea folosită fără explicații suplimentare, iar de aici apar confuziile. Pentru unii, mărimea unui oraș înseamnă numărul de locuitori. Pentru alții, înseamnă suprafața pe care se întinde. Pentru specialiștii în urbanism, poate însemna zona funcțională, adică orașul împreună cu localitățile din jur, care depind de el economic și social.
Aceste criterii duc la rezultate diferite. Un municipiu compact, cu foarte mulți locuitori pe kilometru pătrat, poate părea uriaș din punct de vedere urban, dar să aibă o suprafață administrativă mai mică decât un oraș cu teritorii întinse, dar mai puțin populate.
De exemplu, un oraș poate include în limitele sale terenuri agricole, păduri, zone industriale, spații neconstruite sau cartiere aflate la distanță mare unele de altele. Pe hartă, el apare foarte mare ca suprafață, deși viața urbană propriu-zisă se desfășoară doar într-o parte a acelui teritoriu.
O resto si pe aver rig
