Compunerea solului prin adaos de compost şi practicarea rotaţiei culturilor ajută la refacerea rezervelor nutritive şi la reducerea presiunii bolilor specifice aceleiaşi plante. De asemenea, utilizarea îngrăşămintelor naturale (gunoi de grajd bine descompus, humus de viermi, extracte din alge) furnizează nutrienţi pe termen lung fără a deraia echilibrul biologic al solului.
Polenizarea manuală, atunci când este necesară, şi protecţia fizică împotriva dăunătorilor (plase, garduri) pot creşte randamentul şi calitatea fructelor. În locuri mici, aceste intervenţii simple au adesea un impact imediat.
Combinaţia potrivită depinde de tipul solului, de cantitatea de precipitaţii şi de varietatea plantată. Unele ajustări, precum adăugarea de calciu din coji de ouă sau reglarea pH-ului cu zeamă de lămâie, pot fi utile, dar ele trebuie făcute moderat şi observate atent pentru a evita dezechilibrele.
În final, experimentează pe parcele mici, notează rezultatele şi ajustează practicile în funcţie de reacţia plantelor; aceasta este calea cea mai sigură spre o grădină productivă.
O resto si pe aver rig
