„Nu am zis eu că am de toate în neamul meu? Știu, cei mai mulți se întreabă despre partea de *gypsy*. Este, cum să nu? Cum să cânt așa frumos, Bobo, dacă nu? E o combinație atât de frumoasă. Eu sunt România, sunt și româncă, și unguroaică, și puțin țigancă. Cu mama mamei mele nu prea mă înțelegeam, că vorbea foarte mult maghiară. Pe vremea aia nu voiam să vorbesc ca ea, acum regret, pentru că aș fi avut ocazia să cunosc încă o limbă”.
Pasajul surprinde nu doar identitatea mixtă a artistei, ci și un detaliu de familie: bunica maternă vorbea mai ales maghiară, iar bariera lingvistică a făcut ca legătura să fie, uneori, dificilă. Astăzi, Andra privește înapoi cu un strop de regret pentru o limbă pe care ar fi putut s-o învețe în casă, dar transformă această experiență într-un motor pentru creație. Felul în care își cântă balada sau ritmurile pop pare, în viziunea ei, să fie alimentat de acest amestec de influențe.
O resto si pe aver rig
