La apariția primelor flori, fertilizarea se schimbă. Se reduce azotul și se urmăresc fosforul, borul, calciul și echilibrul general. Borul ajută la înflorire și legare, dar este periculos în exces. Se aplică numai produse comerciale cu bor sau calciu-bor, exact după etichetă. Nu se fac improvizații cu borax în grădină, pentru că diferența dintre doză utilă și doză toxică este mică.
La legarea primelor fructe, începe perioada critică pentru calciu. Putregaiul apical nu este o boală, ci o problemă fiziologică. Fructul nu primește suficient calciu, de obicei din cauza udării neregulate, rădăcinilor stresate, excesului de azot sau dezechilibrului dintre potasiu, calciu și magneziu. De aceea, calciul trebuie susținut prin udare constantă și prin fertilizare moderată.
Azotatul de calciu este una dintre cele mai utile soluții comerciale în această etapă. Orientativ, se poate folosi 10–15 g la 10 litri de apă, la rădăcină, o dată la 10–14 zile, fără să fie amestecat în aceeași soluție cu fosfați sau sulfați. Nu se pune în aceeași găleată cu monofosfat de potasiu, sulfat de magneziu sau sulfat de potasiu. Poate precipita sau pierde eficiență.
În perioada de creștere a fructelor, potasiul devine tot mai important. Pentru roșii mai ferme, coacere mai bună și gust mai bun, se pot folosi formule cu potasiu ridicat, de tip 15-5-30, 12-12-36, 4-18-38 sau alte formule asemănătoare cu microelemente. Orientativ, 10–20 g la 10 litri de apă, la 7–14 zile, în funcție de sol, apă și încărcătura de fructe. În solar și la picurare, dozele se împart mai des și mai slab. În grădină, se lucrează mai rar, dar cu atenție.
Monofosfatul de potasiu, 0-52-34, este util la înflorire, legare și începutul fructificării. Se folosește în doze mici, conform etichetei, de regulă 10–15 g la 10 litri de apă. Nu se aplică în aceeași zi cu azotat de calciu. Este bun când planta are nevoie de fosfor și potasiu, nu de azot.
Sulfatul de potasiu este bun spre coacere, mai ales când vrei potasiu fără azot. Se folosește cu prudență, după etichetă. La grădină, o aplicare la 2–3 săptămâni în perioada de coacere poate fi suficientă, dacă plantele arată bine. Excesul de potasiu poate bloca absorbția calciului și magneziului, deci nu trebuie transformat în obicei săptămânal fără motiv.
O resto si pe aver rig
