Trei ani în care gesturile mici au purtat, poate, greutatea acelui început. O privire a fost mai rece. O vorbă a rămas nerostită. O apropiere a fost amânată. Iar ceea ce părea atunci doar o nevoie de certitudine a început să-și arate costul real.
Pentru că o suspiciune nu trece niciodată fără urme.
Poate că testul a adus un rezultat. Poate că a clarificat o întrebare. Dar nu orice întrebare, odată lămurită, lasă inimile la fel ca înainte. Uneori, cel care cere dovada primește răspunsul, dar pierde ceva mult mai greu de recuperat: încrederea celui de lângă el.
În ziua nașterii, suspiciunea a intrat în cameră înaintea bucuriei. Iar după trei ani, adevăratul preț nu mai era despre hârtia unui rezultat, ci despre tot ce s-a schimbat între oameni.
O bănuială poate părea mică atunci când se naște. Poate fi justificată prin frică, prin nesiguranță, prin dorința de a ști. Dar, dacă nu este purtată cu grijă, ea poate deveni o rană.
Costă liniște. Costă apropiere. Costă cuvinte care nu mai sună la fel. Costă momente care ar fi putut fi trăite cu inima deschisă, dar au fost trăite sub povara îndoielii.
O resto si pe aver rig
