Atunci am înțeles că nu se va opri. Am sunat-o și i-am spus pe un ton cald că poate am reacționat exagerat și că poate ar trebui să aleagă chiar ea numele. Entuziasmul ei a fost imediat. În acel moment i-am comunicat că există o singură condiție: să poarte și ea același nume, oficial, prin actele proprii. A urmat o pauză lungă, urmată de bâlbâieli și încercări de a schimba subiectul. Câteva zile mai târziu, mi-a trimis un mesaj scurt în care îmi comunica faptul că este mai bine să alegem noi numele copilului, întrucât acesta aparține, în mod firesc, părinților.
La botez, Doina a venit discret îmbrăcată și nu a menționat nimic despre nume. Când preotul a rostit numele Vlad Mihai, am văzut cum zâmbetul ei s-a încordat vizibil. M-am apropiat de ea și i-am spus în șoaptă că Vlad este numele primului meu iubit, un bărbat pe care l-am apreciat foarte mult. Doina a rămas fără cuvinte. Am ridicat paharul, simțind pentru prima dată că liniștea, controlul și decizia finală îmi aparțineau.
O resto si pe aver rig
