Animalul uriaș a lovit peretele cu picioarele din față chiar lângă el, apoi s-a prăvălit cu toată greutatea peste bărbat.
Spatele lui Thomas s-a izbit cu putere de scândurile de lemn. Aerul i-a ieșit instant din plămâni. Calul continua să-l apese cu pieptul.
Thomas vedea chiar în fața lui copitele uriașe și înțelegea că o singură mișcare greșită putea însemna coaste rupte sau chiar moartea.
— Tunet! Oprește-te! — a strigat el.
Dar armăsarul părea că nu-l aude.
A nechezat din nou, lovea nervos cu copitele și îl ținea efectiv lipit de perete. Așchiile zburau peste tot. Praful umplea aerul.
Thomas încerca să se elibereze, dar de fiecare dată calul îi bloca drumul.
La un moment dat, bărbatul era convins că va muri. Cu mare efort a reușit să se strecoare între grajd și perete.
A ieșit afară și a trântit ușa hambarului. Inima îi bătea atât de tare încât totul i se încețoșa în fața ochilor. Din interior se auzeau în continuare nechezaturi furioase și lovituri de copite.
O resto si pe aver rig
