Pe scurt, semnele mici sunt adesea cele mai sincere. Dacă le privești cu răbdare, poți înțelege mai bine diferența dintre respect real și imagine publică, dintre bunătate autentică și strategie de aparență, dintre maturitate și orgoliu.
Această atenție nu trebuie aplicată doar celorlalți, ci și nouă înșine. Ce se vede din noi atunci când nu ne privește nimeni? Cum vorbim când suntem obosiți? Cum tratăm oamenii care nu ne pot oferi nimic? Cum reacționăm când greșim?
În acele clipe fără camere, fără public și fără recompense, caracterul nu mai are unde să se ascundă.
O resto si pe aver rig
