„Caracterul iese la lumină cel mai clar în gesturile care nu urmăresc niciun beneficiu.”
Un exemplu simplu este felul în care cineva se comportă cu oamenii pe care societatea îi trece adesea cu vederea: un chelner, un paznic, o femeie de serviciu, un curier sau o persoană aflată într-o poziție vulnerabilă. Acolo se vede dacă respectul este o valoare reală sau doar o mască purtată în fața celor considerați importanți.
La fel de grăitoare este reacția unui om atunci când greșește. Își asumă responsabilitatea sau caută imediat pe cineva pe care să dea vina? Spune „îmi pare rău” cu sinceritate sau construiește o listă lungă de scuze? Între asumare și justificare se vede adesea diferența dintre maturitate și orgoliu.
Totuși, este important să nu confundăm autenticitatea cu lipsa de control. A fi autentic nu înseamnă să spui orice, oricum și oricând. Înseamnă să rămâi consecvent în contexte diferite: la serviciu și acasă, cu superiorii și cu oamenii simpli, în momente de calm și în situații tensionate.
O resto si pe aver rig
